Lansarea volumelor de versuri Gânduri și sentimente, Sensuri ale poetei Laura Florescu

În după-amiaza zilei de miercuri, 3 aprilie 2024, a avut loc lansarea volumelor de versuri ale poetei Laura Florescu. Cadre didactice de la Școala Gimnazială AVRAM IANCU, Câmpia Turzii, prieteni apropiați și chiar cei dragi artistei au asistat la un veritabil recital de versuri. N-a lipsit nici critica literară, deoarece opera Laurei Florescu (profesor pentru învățământul primar în aceeași instituție) abordează diferite teme inspirate din universul scriitoarei.

Născută în Moldova lui Eminescu și a lui Ciprian Porumbescu, poeziile Laurei Florescu sunt poezii cu mesaj, care surprind trăirile, preocupările, emoțiile, temerile, visurile, nostalgiile, mijloace de meditație asupra diverselor aspecte ale vieții, având și efect tămăduitor pentru problemele întâmpinate în timp.

Poemele aduc în prim plan universul familial, mândria, bucuria de a fi mamă, dialogul imaginar cu Divinitatea pentru restabilirea reperelor, promovează valorile creștine și bucuria vieții. Provoacă cititorul la introspecție pentru a se cunoaște mai bine și a-și alinia faptele și tot ce poate fi bun pentru sine și pentru ceilalți. Îl provoacă totodată să se bucure de viață, de clipă, de rostul lui, dar și să mediteze. În această era digitală, când atenția ne este permanent distrasă și valorile noastre tind să fie atât de materiale, de lumești, poezia rămâne o oază de sensibilitate, în care semnificația cuvintelor rămâne plină de magie.

Poeta Laura Florescu este cea care concentrează și prelucrează în versurile sale lumi și universuri interioare și exterioare, le rafinează, le imprimă un anumit ritm, folosește măsuri și rime, cizelează cuvinte şi metafore, dându-le înțelesuri mai înalte, iar în final, rămâne doar esențialul: starea de liniște interioară. De aici, până la conectarea cu noi, cu sinele nostru, mai e un pas. Doar atunci, va fi posibil să atingem acel echilibru interior, starea cea mai înaltă, care ne ajută să trăim în armonie cu noi înșine și cu ceilalți.

„Cu toții suntem muritori de rând,

Că pe toți ne înhață timpul cel flămând.

Nu favorizează chipul cel frumos,

Nici dacă umil stă cu fața în jos!

Fi-vei os domnesc, fiu de muncitor,

Nu te va ierta gândul că Eu mor!”         

(Doar astăzi)