Săptămâna verde pe meleaguri băimărene

        Dornici de o nouă expediție, ne încărcăm cu multă răbdare și putere pentru a vizita câteva obiective pe care ne-am gândit să le trecem în agenda acestei săptămâni. Împreună cu 50 de elevi de la Școala Gimnazială „Avram Iancu῍ din Câmpia Turzii, însoțiți de doamnele profesoare Repciuc Carmen, Văsie Veronica, Deliu Celina,Vasile Ramona și Ploscariu Alina, ne-am aventurat în călătoria spre Baia Mare, pentru a prinde ultimele culori ale toamnei și a vedea ultimele imagini ale naturii revărsate peste întreg ținutul. După câteva ore de mers, am ajuns la pensiunea unde trebuia să ne cazăm, fiind întâmpinați cu căldura specifică maramureșenilor. Situat pe cursul superior al râului Tisa, Maramureșul este un colț de rai unde timpul parcă a stat în loc, păstrându-și neschimate obiceiurile de sute de ani, cu oameni în costume viu colorate. Fără doar și poate, Maramureșul este un ținut idilic, cu un univers în care se întrepătrunde arhaismul satelor și al oamenilor cu pitorescul naturii, ca într-un magic ceremonial.

     Prima întâlnire a fost cea cu Planetariul din Baia Mare (Muzeul de Științe Astronomice), unde alături de ghid, am participat la o incursiune în timp și spațiu de la originile cunoașterii spre marginile universului, un spectacol digital full-dome care constă în proiecția unui documentar tematic despre sateliți. Timp de câteva minute am călătorit  prin galaxie, captivați de spectacolul pe care universul îl prezenta în fața noastră și fascinați de misterele acesteia. Dar, pentru că timpul a fost scurt, nu am reușit să ne revenim din starea euforică pe care ne-au transmis-o planetele și am coborât în „inima munților῍, mai precis la Muzeul de Mineralogie, care adăpostește o colecție de minerale, roci și fosile, unele dintre acestea fiind unice în lume. Jocul de culori ale mineralor ne-au transpus într-o lume de basm, lume pe care am fi vrut să o putem lua cu noi. Vizitând acest loc, ne-am încărcat cu energia eliberată de jocul pe care pietrele îl desfășurau în fața noastră. Mândri că ne-am atins obiectivele pe ziua respectivă, ne întoarcem le pensiune și începem să depănăm amintiri.

Așa cum spun și versurile cântecului „Maramureș plai cu flori…. Mândru ești în sărbători῍, am descoperit că, de fapt, acesta e mândru în orice anotimp. Și nu puteam să trecem prin Bistrița și să nu poposim pe la Casa Natală a lui George Coșbuc, astăzi Muzeul Memorial George Coșbuc, situat între Munții Rodnei și Someșul Mare, pe Valea Sălăuței. Casa natală a poetului, monument istoric, este ctitoria preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc, tatăl său, ridicată în preajma anului 1840. Cu drag ne-am adus aminte de frumoasele poezii ale îndrăgitului poet, „Iarna pe uliță῍, „Nunta Zamfirei῍ sau poezia „Numai una῍, versurile ei fiind cântate și astăzi de diverși artiști.

Și, pentru că tot ce este frumos se termină repede, așa și minunata noastră excursie s-a încheiat la fel de repede, simțind că ne-am întors acasă cu un bagaj mai mare de experiențe și cunoștințe, iar alții cu prieteni noi.